Joi, 3 iunie, m-am trezit asa...cu chef de duca. In consecinta am sunat-o pe Rux, prietena mea cu care ma vad din an in Paste, si am decis sa iesim in parc. Oricum trebuia sa imi scot si cainele la o tura de alergare si joaca cu mingea. Deci imbinand utilul cu placutul, l-am luat pe Max si am plecat catre Rux. Super cald, intr-un Bucuresti foarte aglomerat cu care am inceput sa ma obisnuiesc, desi detest orasul asta mai rau decat un vietas inchisoarea.
Pe drum am sporovait despre poker, relatii de cuplu, criza si alte kkturi. Rux e genul de persoana cu care pot vorbi despre orice, oricand, oricum. Pe vremea cand eram si colege de birou, ori de cate ori aveam o problema, ma descarcam la ea asa cum o faci in confesionar :) Acum era randul ei sa se descarce la mine.
Acestea fiind zise, ne-am oprit la un super market sa cumparam Nescaffee la doza si nelipsitele tigari si iata-ne pornite catre Herastrau. Cand ma apropiam de Piata Muncii, imi suna mobilul. Era Jo.
- Cris, te scot la un film pe la 8? Mi-a dat frate-miu doua invitatii la "Sex and The City 2".
- Soro, e ora 4 si sunt cu Rux si cu Max...mergem in Herastrau. Cum dracu crezi ca pot fi gata in 4 ore si cu plimbare si cu depus Ruxandra nevatamata in fata blocului si cu intors fresh like a Floare de Colt in fata la Cinema Pro?
Cand ai o problema, apeleaza la Jo! Cu incredere. FARA DUBII, frate! Ea iti va scoate solutia de rezerva din pamant din iarba verde. There's nothing she won't think about :))
- Pai nu va mai duceti in Herastrau! Gaseste si tu un parc mai aproape. Hai. please, ca nu am chef sa merg singura in toata protipendada din trustul Pro.
- Ok...Hai ca nu e o idee asa de rea. Ne vedem in fata la Cinema Pro, in jur de 8.
- Vezi sa vii imbracata elegant!
Daca detest ceva pe lumea asta este sa fiu introdusa in sabloane. Deja ma gandeam cu lehamite la ce tinuta va trebui sa imi aleg din sifonier. Pe caldura aia, as fi preferat un costum de baie in locul unei rochii office-like si niste balerini in locul pantofilor cu toc inalt. But meh...in fond viata consta in schimb de imagini. Ce propagi e definitoriu pentru cum vei fi abordat.
Revin. Am decis sa mergem intr-un tarc special destinat cateilor. Un tarc aflat in zona bulevardului C-tin Brancoveanu, din cartierul Berceni. Stiam ca totul e amenajat frumos, ca e verdeata in jur si destul de curat. Urasc mizeria cu toata fiinta mea!
Ajungem, intram, ne asezam pe o banca. Dau drumul cainelui din lesa, ii arunc mingea si da-i sporovaiala. Ma streseaza maxim sa fiu presata de timp. As vrea ca macar o data in viata mea sa nu imi pese de aspectul asta, dar nu reusesc. Cand stiu ca trebuie sa ajung undeva la o anumita ora, ma comport ca un terorist ce are misiunea de a plasa si activa o bomba in sediul unei cladiri. TREBUIE sa ies inainte de ora la care explodeaza :)) Si cum graba imi genereaza o stare de m-as bate si cu Zmeul Zmeilor, fereasca Dumnezeu sa mai prind si trafic d-ala bara-la-bara, ca ajung in boiling point.
Asadar, povestim, radeam, ne sfatuim, ne plangem...curatenie generala in suflet! Dar dialogul ne e intrerupt de o doamna (sau asa am crezut) ce tinea de mana un baietel de vreo 7 ani sau ceva de genu... Statea la poarta tarcului cu pustiul de mana si se uita in directia noastra. Merg sa vad despre ce e vorba:
- Cainele musca?
- Doar la comanda. (Si in gandul meu: de dialog ai auzit? Sau asa il pedepsesti tu pe asta mic cand ia cate o nota proasta la scoala?) De ce?
- Pai vrem si noi sa intram.
- Puteti intra, doar sa nu il mangaiati. Nu accepta asta din partea strainilor, altfel e ok. Dresat...alea-alea...
- A, pai nu, ca nu pentru asta vrem sa intram aici. Are asta micu' o nevoie si na...nu puteam sa il duc in parc unde se joaca copiii si am zis sa venim aici la caini.
Ma uit siderata in jur si ii zic cucoanei:
- Dar de ce nu il duceti in toaleta de la benzinarie, ca e peste drum? Sau acolo (si arat spre un gard viu, crezand ca pustiul face pipi si nu mai poate sa se abtina pana acasa)...
- A, nu..lasati, ca acolo e in alee, mai trece lumea.
Unica diferenta dintre aici si acolo era ca AICI nu exista nici un tufis...nici un copac, doar un gard din sarma ce imprejmuieste tarcul. Whatever, imi zic, n-are sens sa intru in polemici cu femeia.
In 10 secunde pustiul era la cucul gol, stand pe vine, si urmand cu sarg indemnul ma-sii: SCREME-TE!
Am crezut ca nimic nu ma mai poate soca. Am vazut atatea chestii in astia 33 de ani de viata, incat am zis ca le-am vazut pe toate. Dar Romania e tara surprizelor pe banda rulanta.
Lasand la o parte socul meu si al Ruxandrei, am realizat in momentele alea ca Max, dobermannul meu, e de 1.700.000.000.000 de ori mai educat decat plodul aleia. Desi pe Max nu l-a invatat nimeni unde ar trebui sa se cace, el se ascunde cat mai bine atunci cand face asta. Ori in spatele vreunui pom, ori ascuns dupa vreun tufis, de parca s-ar teme sa nu rada cineva de el :))
La 2 metri de banca noastra, desi tarcul e destul de incapator, progenitura aleia se caca!!! Iar cainele meu il privea inclinand din cap asa cum face cand aude cate un sunet ciudat. CAINELE! Ce sa mai spun despre noi. Max stie ca oriunde am merge, daca el isi face nevoile, eu voi strange intr-o punguta speciala totul si voi arunca in recipientele acelea ecologice. Copilul aleia nu se sinchisea. Ma-sa nici atat! El voia doar sa se cace, ce kkt! La 2 metri de niste tinere care isi savureaza cafeaua pe o banca, la aer! Ma-sa voia doar sa termine si sa plece unde dracu or fi avut de mers. Ne-am ridicat scarbite de pe banca si am parasit tarcul. Presupun ca analogia idioatei a fost ceva in genul "daca astea accepta sa se cace cainele langa ele, sigur imi accepta si copilul". Dar FOR FUCK SAKE, putini sunt cainii care merg la toaleta. Accept ceea ce nu pot schimba. Nu accept insa lipsa de educatie. NESIMTIREA! Sa ma bata mama, daca nesimtirea ar fi proba la olimpice, ar lua romanii toate medaliile!
Puke!
duminică, 6 iunie 2010
Rusinea de a fi om
Posted 13-11-2009 at 12:01 PM
Iris a avut ghinionul de a veni pe lume in ungherul unui maidan mizer din Craiova. Cand a deschis prima data ochii, tot orizontul ei de catel s-a umplut de praf amstecat cu pete de mocirla. Incet-incet a reusit sa se tarasca la pieptul cald al mamei sale, probabil singurul loc in care deznadejdea si mizeria nu ajunsesera.
Zilele au trecut. Unele mai intunecate, altele mai insorite. Pe maidanul unde a crescut impreuna cu mamica si cei 3 fratiori ai sai, mai treceau uneori muncitorii de la fabrica. Unii mai buni altii mai rai la suflet. Unii ii mai aruncau o coaja de salam, altii o chemau la dansii doar pentru a o lovi cu piciorul peste bot. Cu toate astea, Iris a continuat sa spere ca intr-o zi, cuiva i se va face mila de ea. In fond era un catel tare cuminte si prietenos. Zi de zi a sperat ca mai exista OAMENI.
Intr-o seara, somnul i-a fost intrerupt de zgomotul unui motor. A deschis ochii si a vazut doi barbati imbracati in niste salopete albastre, ce tineau in maini cate un bat lung cu un lat la capat. Unul dintre ei s-a apropiat de ea: "cutu-cutu". Dand din codita, a scos un latrat scurt si s-a apropiat de strain. Dintr-o data a simtit ca e ridicata de ceafa, asa cum o ridica mamica ei cand isi muta puiutii de colo-colo spre a-i feri de ploaie ori vant, si a realizat, in mintea ei de catel nevinovat, ca omul pe care il asteptase luni de zile nu era cel care o va salva.
Strainul a aruncat-o la gramada in duba cu care venise, peste alti catei, care mai de care mai speriati. "Unde ne duce?" a intrebat Iris o catea mai batrana ce statea ghemuita intr-un colt al dubei. "Nu te speria, copile, vom ajunge intr-un loc de unde vom fi dati spre adoptie. Eu am mai fost acolo, si dupa cateva zile m-a luat o batranica. Acum 2 luni s-a parapdit saracuta. Copiii i-au vandut casuta in care ne traiam amanadoua linistite batranetea, si uite asa am ajuns pe strada".
Raza de speranta incepuse sa ii mai incalzeasca nitel sufletul amarat de catel. Drumul n-a fost lung, insa la destinatie, nimic din ceea ce a vazut nu i s-a parut a fi potrivit pentru un catel. In tarcuri cu gratii de metal, se inghesuiau zeci de caini. Unii chiar erau din aceea de vita nobila, despre care mamica ei ii povestise o sumedenie de intamplari frumoase. Cine stie cum ajunsesera si ei acolo saramanii?
Prima zi a trecut tare greu. A tot asteptat sa vina cineva sa ii arunce si ei macar o coaja de paine. Din pacate insa, nici umbra de om caruia sa ii pese. A doua zi, dis de dimineata, a aparut un om. S-a apropiat de gratii tinand in mana un furtun. Brusc din furtun a tasnit un jet de apa rece pe care omul l-a indreptat catre Iris si ceilati camarazi de suferinta. Printre scheralitul jalnic al celorlalti catei, Iris a zarit chipul omului. Murdar, brazdat de riduri adanci, cu ochii infundati parca in craniu. Tinea o tigara in coltul gurii si ranjea monstruos. Cum singura posibilitate de a-l face sa se opreasca era sa latre, Iris s-a smuls din gramada de catei si a inceput sa il certe, pe limba ei, pe cel care fara nici un motiv ii improsca cu jetul de apa rece ce le inghetase si sufletul in ei.
Omul a oprit apa si a plecat. Victoria lui Iris insa nu avea sa dureze mult, caci dupa cateva clipe a auzit un zgomot de cheie rasucita in brosca usii mari de metal. Poarta ei catre libertate s-a deschis, dar cand a dat sa iasa, omul s-a proptit in dreptul intrarii, cu o ranga de fier in mana. A ridicat-o si a lovit. O data. De doua ori. De 3 ori.
Iris nu mai avea unde sa fuga. Si chiar de ar fi avut unde, nu ar mai fi reusit, caci picioarele sale ce odata o ajutasera sa fuga de muncitorii cei rai, acum nu mai voiau sa o asculte. Asa ca s-a ghemuit intr-un coltisor, asteptand si sperand ca furia monstrului sa treaca, scancind lung in speranta ca il va induiosa. Deodata totul s-a terminat. A vrut sa deschida ochii, dar intunericul ii acaparase intregul orizont. Ce dor ii era de maidanul unde venise pe lume...si de fratiorii ei, dar mai ales de mama.
A stat in coltul ei cuibarita, plangand intreaga noapte. A doua zi avea sa fie pentru prima data cand a auzit o voce calda. Parea a fi o femeie. Atunci a simtit intaia data ca cineva o mangaie. Ce s-a intamplat mai departe poate doar sa banuiasca. Isi aminteste doar ca, la un moment dat a simtit o intepatura in piciorul stang din spate, si a cuprins-o un somn adanc. Cand s-a trezit a sperat ca va vedea din nou lumina. In locul ochisorilor sai ageri de catel insa, acum stateau doua fire de ata albastra, cu care medicul veterinar ii cususe pleoapele.
Mi-as dori sa fie doar o poveste trista, insa istorioara asta e din pacate un adevar recent. Unul crunt care dovedeste inca o data ca nu ne meritam statutul de OAMENI. Ratiunea e cea care ar trebui sa ne determine sa deosebim binele de rau, insa din nefericire surogatul nostru de ratiune nu este altceva decat our darkest side.
Un om a dovedit ca noi suntem animalele, condamnand la intuneric si suferinta vesnica un suflet curat de catel. Mi-e rusine ca sunt om!
Iris a avut ghinionul de a veni pe lume in ungherul unui maidan mizer din Craiova. Cand a deschis prima data ochii, tot orizontul ei de catel s-a umplut de praf amstecat cu pete de mocirla. Incet-incet a reusit sa se tarasca la pieptul cald al mamei sale, probabil singurul loc in care deznadejdea si mizeria nu ajunsesera.
Zilele au trecut. Unele mai intunecate, altele mai insorite. Pe maidanul unde a crescut impreuna cu mamica si cei 3 fratiori ai sai, mai treceau uneori muncitorii de la fabrica. Unii mai buni altii mai rai la suflet. Unii ii mai aruncau o coaja de salam, altii o chemau la dansii doar pentru a o lovi cu piciorul peste bot. Cu toate astea, Iris a continuat sa spere ca intr-o zi, cuiva i se va face mila de ea. In fond era un catel tare cuminte si prietenos. Zi de zi a sperat ca mai exista OAMENI.
Intr-o seara, somnul i-a fost intrerupt de zgomotul unui motor. A deschis ochii si a vazut doi barbati imbracati in niste salopete albastre, ce tineau in maini cate un bat lung cu un lat la capat. Unul dintre ei s-a apropiat de ea: "cutu-cutu". Dand din codita, a scos un latrat scurt si s-a apropiat de strain. Dintr-o data a simtit ca e ridicata de ceafa, asa cum o ridica mamica ei cand isi muta puiutii de colo-colo spre a-i feri de ploaie ori vant, si a realizat, in mintea ei de catel nevinovat, ca omul pe care il asteptase luni de zile nu era cel care o va salva.
Strainul a aruncat-o la gramada in duba cu care venise, peste alti catei, care mai de care mai speriati. "Unde ne duce?" a intrebat Iris o catea mai batrana ce statea ghemuita intr-un colt al dubei. "Nu te speria, copile, vom ajunge intr-un loc de unde vom fi dati spre adoptie. Eu am mai fost acolo, si dupa cateva zile m-a luat o batranica. Acum 2 luni s-a parapdit saracuta. Copiii i-au vandut casuta in care ne traiam amanadoua linistite batranetea, si uite asa am ajuns pe strada".
Raza de speranta incepuse sa ii mai incalzeasca nitel sufletul amarat de catel. Drumul n-a fost lung, insa la destinatie, nimic din ceea ce a vazut nu i s-a parut a fi potrivit pentru un catel. In tarcuri cu gratii de metal, se inghesuiau zeci de caini. Unii chiar erau din aceea de vita nobila, despre care mamica ei ii povestise o sumedenie de intamplari frumoase. Cine stie cum ajunsesera si ei acolo saramanii?
Prima zi a trecut tare greu. A tot asteptat sa vina cineva sa ii arunce si ei macar o coaja de paine. Din pacate insa, nici umbra de om caruia sa ii pese. A doua zi, dis de dimineata, a aparut un om. S-a apropiat de gratii tinand in mana un furtun. Brusc din furtun a tasnit un jet de apa rece pe care omul l-a indreptat catre Iris si ceilati camarazi de suferinta. Printre scheralitul jalnic al celorlalti catei, Iris a zarit chipul omului. Murdar, brazdat de riduri adanci, cu ochii infundati parca in craniu. Tinea o tigara in coltul gurii si ranjea monstruos. Cum singura posibilitate de a-l face sa se opreasca era sa latre, Iris s-a smuls din gramada de catei si a inceput sa il certe, pe limba ei, pe cel care fara nici un motiv ii improsca cu jetul de apa rece ce le inghetase si sufletul in ei.
Omul a oprit apa si a plecat. Victoria lui Iris insa nu avea sa dureze mult, caci dupa cateva clipe a auzit un zgomot de cheie rasucita in brosca usii mari de metal. Poarta ei catre libertate s-a deschis, dar cand a dat sa iasa, omul s-a proptit in dreptul intrarii, cu o ranga de fier in mana. A ridicat-o si a lovit. O data. De doua ori. De 3 ori.
Iris nu mai avea unde sa fuga. Si chiar de ar fi avut unde, nu ar mai fi reusit, caci picioarele sale ce odata o ajutasera sa fuga de muncitorii cei rai, acum nu mai voiau sa o asculte. Asa ca s-a ghemuit intr-un coltisor, asteptand si sperand ca furia monstrului sa treaca, scancind lung in speranta ca il va induiosa. Deodata totul s-a terminat. A vrut sa deschida ochii, dar intunericul ii acaparase intregul orizont. Ce dor ii era de maidanul unde venise pe lume...si de fratiorii ei, dar mai ales de mama.
A stat in coltul ei cuibarita, plangand intreaga noapte. A doua zi avea sa fie pentru prima data cand a auzit o voce calda. Parea a fi o femeie. Atunci a simtit intaia data ca cineva o mangaie. Ce s-a intamplat mai departe poate doar sa banuiasca. Isi aminteste doar ca, la un moment dat a simtit o intepatura in piciorul stang din spate, si a cuprins-o un somn adanc. Cand s-a trezit a sperat ca va vedea din nou lumina. In locul ochisorilor sai ageri de catel insa, acum stateau doua fire de ata albastra, cu care medicul veterinar ii cususe pleoapele.
Mi-as dori sa fie doar o poveste trista, insa istorioara asta e din pacate un adevar recent. Unul crunt care dovedeste inca o data ca nu ne meritam statutul de OAMENI. Ratiunea e cea care ar trebui sa ne determine sa deosebim binele de rau, insa din nefericire surogatul nostru de ratiune nu este altceva decat our darkest side.
Un om a dovedit ca noi suntem animalele, condamnand la intuneric si suferinta vesnica un suflet curat de catel. Mi-e rusine ca sunt om!
Dezavantajul de a fi femeie la masa de poker
Posted 02-02-2009 at 01:20 PM
In ultima perioada, am inceput sa cred cu din ce in ce mai multa tarie ca misoginismul provine de cele mai multe ori fie din impotenta, fie din lipsa increderii in sine mascata sub aura falsa a unui barbat puternic. Consider ca un barbat cu adevarat puternic, in primul rand din respect pentru sine, nu ar fi in stare niciodata sa puna o femeie intr-o lumina proasta, constient fiind si de faptul ca femeia este sexul slab...delicat, prin definitie. Ce sens are sa sari la gatul unui copil de 4 ani, cand tu stii ca puterea ta o depaseste pe a acestuia ?
Tot mai des ma lovesc de "barbati" care prolifereaza misoginismul si-si rad in barba convinsi ca replicile lor merg direct la sufletul femeii ce reprezinta tinta atacurilor lor. In realitate, cel putin in ceea ce ma priveste, o astfel de atitudine mi se pare nu numai hilara, dar si demna de o mila sincera fata de incapacitatea prestatorului.
Ieri am jucat timp de 6 ore turneul live 100.000 GTD de la Poker Club si pentru o clipa am avut impresia ca ma aflu la un meeting al impotentilor. Fireste ca nu toti participantii la joc m-au intampinat cu remarci neplacute, insa cativa dintre ei pareau a fi venit pe lume din vreo cavitate secreta ascunsa in organismul unui hermafrodit care n-a vazut femei in viata lui. Cu unul dintre acesti purtatori ilegali de testicule, am avut neplacuta ocazie de a ma afla chiar la aceeasi masa. E nasol cand o situatie din asta te ia pe nepregatite, caci daca as fi stiut ca-l voi intalni, faceam tot posibilul sa achizitionez, macar asa...din putinul meu , un trofeu cu inscriptia "Celui mai prost baietel". Omul cred ca era mare fan Mattusow, caci odata asezat la masa si-a pus in functiune intreaga artilerie verbala, demna de top rusinica. Si ce tinta mai buna ar fi putut gasi daca nu o femeie ? Cum eram singura jucatoare din turneu, omul a inceput o vendeta personala cu mine, desi jur pe rosu ca era prima data cand il vedeam. Mai bine de doua ore m-a tinut in remarci gen "tu stii sa joci poker?", "n-am vazut femeie care sa faca bani din jocul asta", "hai sa vedem ce poti, desi e clar ca n-aveai ce sa cauti aici". Ma batea un gand sa ii dau replica celebra a lui Dragomir, desi putin adaptata in situatia de fata, dar intuitia mi-a soptit ca i-as fi dat satisfactie. Prin urmare, l-am lasat sa bata campii in speranta ca se plictiseste de vorbit aiurea. Am iesit din turneu inaintea lui, si culmea ironiei...banii mei au mers la el.
Ceea ce frustrant totusi e faptul ca lumea asta e o lume a barbatilor. Voi, dragii mei...sau hai sa zic, majoritatea barbatilor, caci mai exista si exceptii, traiesc cu convingerea ca femeile nu-s bune la mai nimic. Ma intreb totusi ce v-ati face fara noi ?
Mi-a venit in minte o poezie a lui Paunescu. Se pare ca face parte din multimea minuscula a barbatilor care inteleg importanta femeii pe lume si rolul acesteia
Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…
In ultima perioada, am inceput sa cred cu din ce in ce mai multa tarie ca misoginismul provine de cele mai multe ori fie din impotenta, fie din lipsa increderii in sine mascata sub aura falsa a unui barbat puternic. Consider ca un barbat cu adevarat puternic, in primul rand din respect pentru sine, nu ar fi in stare niciodata sa puna o femeie intr-o lumina proasta, constient fiind si de faptul ca femeia este sexul slab...delicat, prin definitie. Ce sens are sa sari la gatul unui copil de 4 ani, cand tu stii ca puterea ta o depaseste pe a acestuia ?
Tot mai des ma lovesc de "barbati" care prolifereaza misoginismul si-si rad in barba convinsi ca replicile lor merg direct la sufletul femeii ce reprezinta tinta atacurilor lor. In realitate, cel putin in ceea ce ma priveste, o astfel de atitudine mi se pare nu numai hilara, dar si demna de o mila sincera fata de incapacitatea prestatorului.
Ieri am jucat timp de 6 ore turneul live 100.000 GTD de la Poker Club si pentru o clipa am avut impresia ca ma aflu la un meeting al impotentilor. Fireste ca nu toti participantii la joc m-au intampinat cu remarci neplacute, insa cativa dintre ei pareau a fi venit pe lume din vreo cavitate secreta ascunsa in organismul unui hermafrodit care n-a vazut femei in viata lui. Cu unul dintre acesti purtatori ilegali de testicule, am avut neplacuta ocazie de a ma afla chiar la aceeasi masa. E nasol cand o situatie din asta te ia pe nepregatite, caci daca as fi stiut ca-l voi intalni, faceam tot posibilul sa achizitionez, macar asa...din putinul meu , un trofeu cu inscriptia "Celui mai prost baietel". Omul cred ca era mare fan Mattusow, caci odata asezat la masa si-a pus in functiune intreaga artilerie verbala, demna de top rusinica. Si ce tinta mai buna ar fi putut gasi daca nu o femeie ? Cum eram singura jucatoare din turneu, omul a inceput o vendeta personala cu mine, desi jur pe rosu ca era prima data cand il vedeam. Mai bine de doua ore m-a tinut in remarci gen "tu stii sa joci poker?", "n-am vazut femeie care sa faca bani din jocul asta", "hai sa vedem ce poti, desi e clar ca n-aveai ce sa cauti aici". Ma batea un gand sa ii dau replica celebra a lui Dragomir, desi putin adaptata in situatia de fata, dar intuitia mi-a soptit ca i-as fi dat satisfactie. Prin urmare, l-am lasat sa bata campii in speranta ca se plictiseste de vorbit aiurea. Am iesit din turneu inaintea lui, si culmea ironiei...banii mei au mers la el.
Ceea ce frustrant totusi e faptul ca lumea asta e o lume a barbatilor. Voi, dragii mei...sau hai sa zic, majoritatea barbatilor, caci mai exista si exceptii, traiesc cu convingerea ca femeile nu-s bune la mai nimic. Ma intreb totusi ce v-ati face fara noi ?
Mi-a venit in minte o poezie a lui Paunescu. Se pare ca face parte din multimea minuscula a barbatilor care inteleg importanta femeii pe lume si rolul acesteia
Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…
Nikita, Sorin Ovidiu Balan si Tradati in Dragoste
Posted 02-12-2008 at 01:29 PM
Acest blog entry mi-a fost inspirat de Costel, din trupa Deko, un tip care ma face sa rad doar prin felul in care spune "Buna seara".
Ma gandeam astazi ce priza incredibila la public ar avea cateva emisiuni din peisajul media autohton, daca rolurile moderatorilor ar fi permutate putin. Si daca tot veni vorba despre asta, cred ca Nikita si Sorin Ovidiu Balan sunt exemplele cele mai bune de "vedete" care n-ar avea ce sa caute in peisajul anumitor emisiuni. Sorin Ovidiu Balan, desi dincolo de micul ecran am inteles ca e un tip super de gasca, pe mine ma sperie ingrozitor. "Tineti aproape ! " Say what ? Da...dee ceeeee? Ai de gand sa-mi zbori creierii cu puscociu' ala pe care il tii indreptat catre camera de filmat ? Ca m-a luat asa un chef brusc de viata de parca n-as prea tine aproape. Sorin Oviudiu Balan e genul de tip care, tind sa cred, face din tantar armasar si in viata reala. Pare a suferi de paranoia gradul 6,78 , din moment ce pana si cele mai banale evenimente relatate de el par pasaje rupte din Apocalipsa dupa Ioan.
"O fetita in varsta de numai 6 ani, a trecut, la intoarcerea de la scoala , printr-o gasca de bagabonti nenorociti, infecti si drogati ce stateau pe marginea lacului Tancabesti si jucau liniuta Aceste scursuri umane, lipsite de orice responsabilitate au privit-o hulpav , iar fetita N-A PATIT NIMIIIIIC !!!" Pai nu te apuca groaza numai cand il auzi tipand de parca i s-a defectat lavaliera ? Nu te ia asa...un atac de panica de nu mai nimeresti usa de la sufragerie in cautarea tubului de Distonocalm? Pentru cine a vazut vreun eopisod din South Park, mie Sorin Ovidiu Balan mi se pare corespondentul masculin viu al soferitei de pe school bus-ul copiilor din South Park....aia care urla necontenit: "Childreeeeeeeen Stop talking imediately or else I shoot the bunnyyyyyyy " Cum ar fi sa prezinte Sorin Ovidiu Balan rubrica Meteo ? ... "Infatuatii iresponsabili de la INMH ne-au comunicat sarcastic ca temperatura in Campia Baraganului va atinge 42 de grade Celsiusssss Autoritatile vor decide daca declaratiile acestor infractori corespund realitatii "
Am ajuns si la Nikita. De cate ori o vad pe ...femeia ?...aia, ma gandesc ca orice incercare de a o contrazice e nu numai inutila, dar si periculoasa prin definitie. Ia imaginati-va cum ar arata aia in rolul de moderator al emisiunii Tradati in Dragoste
"Gino, hai ca l-am gasit pe b.ulangiu' ala de barbac-tu. Era cu t.arfa aia jegoasa pe terasa la Favorit, lua-le-as familia la tranta la amandoi. Vrei sa ne tiram acolo sa-l confrunti ?" Iar Gina: "Nenorocitu' dracului...care ii spal si-i gatesc toata ziua si lui nici nu-i pasa de copii sau de mine ca cheltuie cu bagaboanta aia"..."Stai, fah, nu te ambala...stai s-ajungem acolo sa vezi ce-i rup m.uia la fraier. Sa pomeneasca de smecherie"
Zis si facut...se deplaseaza la fata locului, iar Nikita isi intra imediat in rolul de aparator al integritatii institutiei ce se numeste casatorie:
"Bai, carnatule...De cand o arzi cu panarama asta ma? Las-o-n sange, frate, ca ai doi copii acasa si proasta asta sta si gateste pentru tine"
"Tu cine esti, fah, de te bagi in viata mea? Si mascatii astia ce plm cauta aici?"
"Adica tu n-ai auzit de mine, ma agariciule ? Tu nu stii cine-i Nikita ma? Ia opreste, Fane camera sa mi-l capacesc pe fraieru asta coclit...sa vezi ce o sa ma tii tu minte de acu, saracule... Te bat de uiti unde-i soneria si o sa te gaseasca dormind pe presu' de la usa, bahhhhhh "
Camera se opreste brusc si cateva secunde inainte de a intra calupul de publicitate se mai aude pe fundal poc, trosc, pleosc..."na ma...o mai inseli ? zi bahhhhh"
Acest blog entry mi-a fost inspirat de Costel, din trupa Deko, un tip care ma face sa rad doar prin felul in care spune "Buna seara".
Ma gandeam astazi ce priza incredibila la public ar avea cateva emisiuni din peisajul media autohton, daca rolurile moderatorilor ar fi permutate putin. Si daca tot veni vorba despre asta, cred ca Nikita si Sorin Ovidiu Balan sunt exemplele cele mai bune de "vedete" care n-ar avea ce sa caute in peisajul anumitor emisiuni. Sorin Ovidiu Balan, desi dincolo de micul ecran am inteles ca e un tip super de gasca, pe mine ma sperie ingrozitor. "Tineti aproape ! " Say what ? Da...dee ceeeee? Ai de gand sa-mi zbori creierii cu puscociu' ala pe care il tii indreptat catre camera de filmat ? Ca m-a luat asa un chef brusc de viata de parca n-as prea tine aproape. Sorin Oviudiu Balan e genul de tip care, tind sa cred, face din tantar armasar si in viata reala. Pare a suferi de paranoia gradul 6,78 , din moment ce pana si cele mai banale evenimente relatate de el par pasaje rupte din Apocalipsa dupa Ioan.
"O fetita in varsta de numai 6 ani, a trecut, la intoarcerea de la scoala , printr-o gasca de bagabonti nenorociti, infecti si drogati ce stateau pe marginea lacului Tancabesti si jucau liniuta Aceste scursuri umane, lipsite de orice responsabilitate au privit-o hulpav , iar fetita N-A PATIT NIMIIIIIC !!!" Pai nu te apuca groaza numai cand il auzi tipand de parca i s-a defectat lavaliera ? Nu te ia asa...un atac de panica de nu mai nimeresti usa de la sufragerie in cautarea tubului de Distonocalm? Pentru cine a vazut vreun eopisod din South Park, mie Sorin Ovidiu Balan mi se pare corespondentul masculin viu al soferitei de pe school bus-ul copiilor din South Park....aia care urla necontenit: "Childreeeeeeeen Stop talking imediately or else I shoot the bunnyyyyyyy " Cum ar fi sa prezinte Sorin Ovidiu Balan rubrica Meteo ? ... "Infatuatii iresponsabili de la INMH ne-au comunicat sarcastic ca temperatura in Campia Baraganului va atinge 42 de grade Celsiusssss Autoritatile vor decide daca declaratiile acestor infractori corespund realitatii "
Am ajuns si la Nikita. De cate ori o vad pe ...femeia ?...aia, ma gandesc ca orice incercare de a o contrazice e nu numai inutila, dar si periculoasa prin definitie. Ia imaginati-va cum ar arata aia in rolul de moderator al emisiunii Tradati in Dragoste
"Gino, hai ca l-am gasit pe b.ulangiu' ala de barbac-tu. Era cu t.arfa aia jegoasa pe terasa la Favorit, lua-le-as familia la tranta la amandoi. Vrei sa ne tiram acolo sa-l confrunti ?" Iar Gina: "Nenorocitu' dracului...care ii spal si-i gatesc toata ziua si lui nici nu-i pasa de copii sau de mine ca cheltuie cu bagaboanta aia"..."Stai, fah, nu te ambala...stai s-ajungem acolo sa vezi ce-i rup m.uia la fraier. Sa pomeneasca de smecherie"
Zis si facut...se deplaseaza la fata locului, iar Nikita isi intra imediat in rolul de aparator al integritatii institutiei ce se numeste casatorie:
"Bai, carnatule...De cand o arzi cu panarama asta ma? Las-o-n sange, frate, ca ai doi copii acasa si proasta asta sta si gateste pentru tine"
"Tu cine esti, fah, de te bagi in viata mea? Si mascatii astia ce plm cauta aici?"
"Adica tu n-ai auzit de mine, ma agariciule ? Tu nu stii cine-i Nikita ma? Ia opreste, Fane camera sa mi-l capacesc pe fraieru asta coclit...sa vezi ce o sa ma tii tu minte de acu, saracule... Te bat de uiti unde-i soneria si o sa te gaseasca dormind pe presu' de la usa, bahhhhhh "
Camera se opreste brusc si cateva secunde inainte de a intra calupul de publicitate se mai aude pe fundal poc, trosc, pleosc..."na ma...o mai inseli ? zi bahhhhh"
Mama - scurta-n idei ca sexul oral pe soseaua de centura
Posted 14-08-2008 at 12:56 AM
Maica-mea e o tipa de mare exceptie. Si n-o spun pentru ca e mama, ci tocmai.. pentru ca eu intotdeauna am perceput-o ca pe o sora mai mare.. sora cu care ai tupeul sa te certi parte-n parte ori de cate ori ti se pare ca te nedreptateste. Certurile mele cu mama nu au durat niciodata mai mult de 10 minute...pentru ca mama e scurta-n idei si rapida in exprimare precum am zis si-n titlu Asa-i place ei...sa simplifice lucrurile si la final de discutie sa ma priveasca triumfator precum Lorena Bobbit dupa ce si-a decupat netrebnicul sot. Da' ma rog... nu despre asta voiam sa vorbesc astazi.
Uneori maica-mea exagereaza cu shortcuturile. Acum nici doua saptamani m-am intors din concediu...Concediu mega senzational petrecut in orasul natal al sotului meu...in Piatra Neamt. Ar fi fost de vis daca ghinionul nu mi-ar fi scos in cale, in drumul spre Piatra, poate singurul politist de la rutiera pentru care cuvantul "spaga" e mai strain decat e notiunea de "a gati" pentru o pitzipoanca tunata pregatita sa dea fuga in Bamboo. Omul era acolo...in drum...in drumul meu pavat cu intentii bune si viteza cuprinsa intre 140 si 180 km/h. Daca ar fi fost doar el, as fi fost mai fericita decat un copil rrom orfan de ambii parinti pe care vrea Bill Gates sa il adopte. Dar nu...nu era singur...erau trei, ca in bancul ala cu oamenii de stiinta . M-a tras pe dreapta si, ceremonios si diplomat, m-a anuntat ca permisul meu o sa il pastreze el. Ca sa par relaxata si sa fac haz de necaz i-am zis ca nu prea e reusita fotografia si ca, daca tine neaparat, pot sa ii trimit un poster cu autograf...ce rost avea sa imi retina permisul. A zambit...din tot sufletul...nu in sila sau sarcastic, asa cum o fac consilierii bancari cand te anunta ca mai ai de adus o adeverinta. Ma luase radarul cu 152 km/h. Am incercat sa ii sugerez ca decat sa aduca nefericirea in sufletul unui om mai bine o calduroasa strangere de maini ...si intre maini niste hartii...ca sa nu transpiram...si la revedere. Both capra and varza are happy and fulfilled. Ti-ai gasit. M-a refuzat atat de politicos si non-standard incat am ramas muta precum lebada din poezia lui Blaga. Fara sa invoce legi si alte chestii de genul asta, mi-a spus clar si raspicat: "nu vreau sa va jignesc,da' chiar nu am cum sa va ajut. sper sa intelegeti ca imi fac meseria, iar dvs ati incalcat o lege...lasati...priviti partea buna a lucrurilor...poate daca mergeati asa in continuare nu mai ajungeati la destinatie, Doamne fereste". Am ramas fara replica. Imi venea sa aplaud ca la spectacol. In loc sa ma supar am plecat de acolo cu bucuria ca mai exista oameni cu coloana vertebrala in tara asta de spagari, pesti si portari cu simtul raspunderii.
Concediul meu a trecut mai repede decat marfarul prin Halta Galbiori. La doua zile dupa ce am ajuns in Bucuresti, mi-a venit o recomandata acasa. A preluat-o mama, in acord tacit cu postasul care ii aduce pensia. M-a sunat la birou:
- Mama, ai primit o recomandata de la Politia Rutiera.
- Citeste-mi si mie, te rog, ce scrie in ea, ii zic
Si mama, tragand aer in piept incepe:
- catre Eugenia Cristina ...asa... va aducem la cunos....asa...ca in urma contraventiei ....asa...vi se suspenda dreptul de asa... incepand cu data de 4 asa...
Ce s-o opresti. Imi "citea" recomandata cu interesul si cheful de viata al unui bolnav de leucemie in ultima faza. Am oprit-o.
- Fata, ii zic, te rog sa imi spui cuvant cu cuvant ce scrie acolo...fara asa si asa si pe dincolo. Ca nu-s ghicitoarea Intersectia ca sa ma prind ce vrei tu sa zici cand spui "asa".
- Of, mai mama...ce e asa greu sa intelegi ? La dracu...vrei sa iti citesc numele tau intreg ? Tu nu stii cum te cheama ? Mai pierdem si timpul aiurea. Oricum, ideea e ca de pe data de 4 nu mai ai voie sa conduci. Vezi sa nu faci vreo prostie ca nu stiu ce iti fac.
Mama...draga de ea... Odata a avut si ea rabdare, dar "odata" ala e asa de indepartat ca nici nu imi aduc aminte pe unde e localizat. Oricum nu-mi amintesc sa imi fi citit vreo data povesti in stilul: "A fost odata Scufita asa...si s-a carat la bunica-sa sa ii duca un cos cu asa...vin si asa.."
Maica-mea e o tipa de mare exceptie. Si n-o spun pentru ca e mama, ci tocmai.. pentru ca eu intotdeauna am perceput-o ca pe o sora mai mare.. sora cu care ai tupeul sa te certi parte-n parte ori de cate ori ti se pare ca te nedreptateste. Certurile mele cu mama nu au durat niciodata mai mult de 10 minute...pentru ca mama e scurta-n idei si rapida in exprimare precum am zis si-n titlu Asa-i place ei...sa simplifice lucrurile si la final de discutie sa ma priveasca triumfator precum Lorena Bobbit dupa ce si-a decupat netrebnicul sot. Da' ma rog... nu despre asta voiam sa vorbesc astazi.
Uneori maica-mea exagereaza cu shortcuturile. Acum nici doua saptamani m-am intors din concediu...Concediu mega senzational petrecut in orasul natal al sotului meu...in Piatra Neamt. Ar fi fost de vis daca ghinionul nu mi-ar fi scos in cale, in drumul spre Piatra, poate singurul politist de la rutiera pentru care cuvantul "spaga" e mai strain decat e notiunea de "a gati" pentru o pitzipoanca tunata pregatita sa dea fuga in Bamboo. Omul era acolo...in drum...in drumul meu pavat cu intentii bune si viteza cuprinsa intre 140 si 180 km/h. Daca ar fi fost doar el, as fi fost mai fericita decat un copil rrom orfan de ambii parinti pe care vrea Bill Gates sa il adopte. Dar nu...nu era singur...erau trei, ca in bancul ala cu oamenii de stiinta . M-a tras pe dreapta si, ceremonios si diplomat, m-a anuntat ca permisul meu o sa il pastreze el. Ca sa par relaxata si sa fac haz de necaz i-am zis ca nu prea e reusita fotografia si ca, daca tine neaparat, pot sa ii trimit un poster cu autograf...ce rost avea sa imi retina permisul. A zambit...din tot sufletul...nu in sila sau sarcastic, asa cum o fac consilierii bancari cand te anunta ca mai ai de adus o adeverinta. Ma luase radarul cu 152 km/h. Am incercat sa ii sugerez ca decat sa aduca nefericirea in sufletul unui om mai bine o calduroasa strangere de maini ...si intre maini niste hartii...ca sa nu transpiram...si la revedere. Both capra and varza are happy and fulfilled. Ti-ai gasit. M-a refuzat atat de politicos si non-standard incat am ramas muta precum lebada din poezia lui Blaga. Fara sa invoce legi si alte chestii de genul asta, mi-a spus clar si raspicat: "nu vreau sa va jignesc,da' chiar nu am cum sa va ajut. sper sa intelegeti ca imi fac meseria, iar dvs ati incalcat o lege...lasati...priviti partea buna a lucrurilor...poate daca mergeati asa in continuare nu mai ajungeati la destinatie, Doamne fereste". Am ramas fara replica. Imi venea sa aplaud ca la spectacol. In loc sa ma supar am plecat de acolo cu bucuria ca mai exista oameni cu coloana vertebrala in tara asta de spagari, pesti si portari cu simtul raspunderii.
Concediul meu a trecut mai repede decat marfarul prin Halta Galbiori. La doua zile dupa ce am ajuns in Bucuresti, mi-a venit o recomandata acasa. A preluat-o mama, in acord tacit cu postasul care ii aduce pensia. M-a sunat la birou:
- Mama, ai primit o recomandata de la Politia Rutiera.
- Citeste-mi si mie, te rog, ce scrie in ea, ii zic
Si mama, tragand aer in piept incepe:
- catre Eugenia Cristina ...asa... va aducem la cunos....asa...ca in urma contraventiei ....asa...vi se suspenda dreptul de asa... incepand cu data de 4 asa...
Ce s-o opresti. Imi "citea" recomandata cu interesul si cheful de viata al unui bolnav de leucemie in ultima faza. Am oprit-o.
- Fata, ii zic, te rog sa imi spui cuvant cu cuvant ce scrie acolo...fara asa si asa si pe dincolo. Ca nu-s ghicitoarea Intersectia ca sa ma prind ce vrei tu sa zici cand spui "asa".
- Of, mai mama...ce e asa greu sa intelegi ? La dracu...vrei sa iti citesc numele tau intreg ? Tu nu stii cum te cheama ? Mai pierdem si timpul aiurea. Oricum, ideea e ca de pe data de 4 nu mai ai voie sa conduci. Vezi sa nu faci vreo prostie ca nu stiu ce iti fac.
Mama...draga de ea... Odata a avut si ea rabdare, dar "odata" ala e asa de indepartat ca nici nu imi aduc aminte pe unde e localizat. Oricum nu-mi amintesc sa imi fi citit vreo data povesti in stilul: "A fost odata Scufita asa...si s-a carat la bunica-sa sa ii duca un cos cu asa...vin si asa.."
Bucuresti - un oras de KKO
Posted 22-04-2008 at 10:15 PM
Am 5 zile pe saptamana (Slava Domnului ca nu-s 6 ori 7) in care sunt obligata sa strabat Bucurestiul de la un capat la celalalt pentru a ajunge la birou. Nu cred ca exista in tarisoara asta un oras care m-ar putea scarbi mai mult decat jegul asta de metropola in care traiesc. Traficul din Bucuresti la orele de varf, bate la fund pana si cel mai groaznic scenariu realizat de mintea bolnava a vreunui regizor american obscur. Este absolut incredibil. Intr-o capitala europeana ce se vrea de top, totul pute si merge pe dos. Se lucreaza de un an si ceva la restructurarea liniilor de tramvai care pleaca din Berceni si duc in Piata Victoriei. De ce? Pentru ca domnii edili sa poata justifica cumva smenurile facute pe banii publici. Cu banii investiti in rahatul ala de structura ar fi putut suplimenta numarul trenurilor de pe traseele Metrorex, de exemplu. Sau ar fi putut introduce autobuze noi pe traseele RATB. Dar, nu . E mult mai simplu sa modernizezi liniile de tramvai decat sa le desfiintezi pur si simplu, creind astfel inca doua benzi de circulatie. Am sentimentul ca tara asta nu va evolua niciodata. Mi-e sila de prostia majoritatii si de teama tipic romaneasca de a te opune unor schimbari transparent negative. Modul in care se circula in Bucuresti dovedeste foarte clar ca la examenele auto inca guverneaza spaga. Indiferent cat de bun sofer ai fi, se va gasi intotdeauna o cretina care sa iti taie fata in incercarea ei stupida de a trece de pe banda 3 pe banda 1, pt ca deh.. acu' si-a amintit ca tre sa faca dreapta.. pana acu' s-a dat cu gloss aruncand priviri piezise in oglinda de pe parasolarul Peugeot-ului ei 104 de culoare galben lamaie. La ma(u)ie ! Da ! Soferita incapabila ! Parca o si vad cum tremura toata dupa ce a iesit de la sala fericita ca a luat examenul cu 23 de puncte. Apoi s-a urcat la volan, a condus in linie dreapta 200 de metri, distanta de-a lungul careia motorul i s-a oprit de 3 ori, si gata.. ADMIS ! Cu 200 de euro poti avea permis de conducere indiferent cat de proasta esti. Chiar daca atunci cand vezi indicatorul STOP dai fuga la farmacie sa iti iei Tampax.. chiar daca semnul ala romboidal colorat cu galben si alb iti aminteste de jocul Diamond Magic pe care il joci toata ziua la birou, chiar daca atunci cand agentul din intersectie duce fluierul la gura tu crezi ca te fluiera pe tine. 200 de euro iti acopera defectele. De unde stiu ? Atat mi-a cerut mie un instructor anul trecut...cica imi garanta el ca iau permisul. Si am zis NU ! Se poate si fara. S-a putut...mai greu, dar s-a putut. Ma gandeam deunazi ca daca toti examinatorii ar refuza spaga, iar celor care si-au cumparat permise de conducere acestea le-ar fi anulate, si daca examenul de conducere ar fi intr-adevar un test de cunostinte, vigilenta si skill, Bucurestiul ar fi un oras mult mai liber in trafic. S-ar reduce considerabil numarul de catastrofe. Sper intr-o minune..nu stiu ce fel de minune, dar sper... Pe zi ce trece, chemarea ospiciului se face tot mai auzita in capul meu Am inceput sa vorbesc singura in masina... si asta sigur nu e de bine Fac zilnic 30 de km in aproximativ 2 ore...fiindca deh...vin si plec la ore de varf... si ma minunez cum nu se poate de tot ceea ce vad. Orasul asta nu e Bucuresti, e Tristesti garantat.
Am 5 zile pe saptamana (Slava Domnului ca nu-s 6 ori 7) in care sunt obligata sa strabat Bucurestiul de la un capat la celalalt pentru a ajunge la birou. Nu cred ca exista in tarisoara asta un oras care m-ar putea scarbi mai mult decat jegul asta de metropola in care traiesc. Traficul din Bucuresti la orele de varf, bate la fund pana si cel mai groaznic scenariu realizat de mintea bolnava a vreunui regizor american obscur. Este absolut incredibil. Intr-o capitala europeana ce se vrea de top, totul pute si merge pe dos. Se lucreaza de un an si ceva la restructurarea liniilor de tramvai care pleaca din Berceni si duc in Piata Victoriei. De ce? Pentru ca domnii edili sa poata justifica cumva smenurile facute pe banii publici. Cu banii investiti in rahatul ala de structura ar fi putut suplimenta numarul trenurilor de pe traseele Metrorex, de exemplu. Sau ar fi putut introduce autobuze noi pe traseele RATB. Dar, nu . E mult mai simplu sa modernizezi liniile de tramvai decat sa le desfiintezi pur si simplu, creind astfel inca doua benzi de circulatie. Am sentimentul ca tara asta nu va evolua niciodata. Mi-e sila de prostia majoritatii si de teama tipic romaneasca de a te opune unor schimbari transparent negative. Modul in care se circula in Bucuresti dovedeste foarte clar ca la examenele auto inca guverneaza spaga. Indiferent cat de bun sofer ai fi, se va gasi intotdeauna o cretina care sa iti taie fata in incercarea ei stupida de a trece de pe banda 3 pe banda 1, pt ca deh.. acu' si-a amintit ca tre sa faca dreapta.. pana acu' s-a dat cu gloss aruncand priviri piezise in oglinda de pe parasolarul Peugeot-ului ei 104 de culoare galben lamaie. La ma(u)ie ! Da ! Soferita incapabila ! Parca o si vad cum tremura toata dupa ce a iesit de la sala fericita ca a luat examenul cu 23 de puncte. Apoi s-a urcat la volan, a condus in linie dreapta 200 de metri, distanta de-a lungul careia motorul i s-a oprit de 3 ori, si gata.. ADMIS ! Cu 200 de euro poti avea permis de conducere indiferent cat de proasta esti. Chiar daca atunci cand vezi indicatorul STOP dai fuga la farmacie sa iti iei Tampax.. chiar daca semnul ala romboidal colorat cu galben si alb iti aminteste de jocul Diamond Magic pe care il joci toata ziua la birou, chiar daca atunci cand agentul din intersectie duce fluierul la gura tu crezi ca te fluiera pe tine. 200 de euro iti acopera defectele. De unde stiu ? Atat mi-a cerut mie un instructor anul trecut...cica imi garanta el ca iau permisul. Si am zis NU ! Se poate si fara. S-a putut...mai greu, dar s-a putut. Ma gandeam deunazi ca daca toti examinatorii ar refuza spaga, iar celor care si-au cumparat permise de conducere acestea le-ar fi anulate, si daca examenul de conducere ar fi intr-adevar un test de cunostinte, vigilenta si skill, Bucurestiul ar fi un oras mult mai liber in trafic. S-ar reduce considerabil numarul de catastrofe. Sper intr-o minune..nu stiu ce fel de minune, dar sper... Pe zi ce trece, chemarea ospiciului se face tot mai auzita in capul meu Am inceput sa vorbesc singura in masina... si asta sigur nu e de bine Fac zilnic 30 de km in aproximativ 2 ore...fiindca deh...vin si plec la ore de varf... si ma minunez cum nu se poate de tot ceea ce vad. Orasul asta nu e Bucuresti, e Tristesti garantat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)