Pot sa ma cac langa dumneavoastra?

Joi, 3 iunie, m-am trezit asa...cu chef de duca. In consecinta am sunat-o pe Rux, prietena mea cu care ma vad din an in Paste, si am decis sa iesim in parc. Oricum trebuia sa imi scot si cainele la o tura de alergare si joaca cu mingea. Deci imbinand utilul cu placutul, l-am luat pe Max si am plecat catre Rux. Super cald, intr-un Bucuresti foarte aglomerat cu care am inceput sa ma obisnuiesc, desi detest orasul asta mai rau decat un vietas inchisoarea.
Pe drum am sporovait despre poker, relatii de cuplu, criza si alte kkturi. Rux e genul de persoana cu care pot vorbi despre orice, oricand, oricum. Pe vremea cand eram si colege de birou, ori de cate ori aveam o problema, ma descarcam la ea asa cum o faci in confesionar :) Acum era randul ei sa se descarce la mine.
Acestea fiind zise, ne-am oprit la un super market sa cumparam Nescaffee la doza si nelipsitele tigari si iata-ne pornite catre Herastrau. Cand ma apropiam de Piata Muncii, imi suna mobilul. Era Jo.
- Cris, te scot la un film pe la 8? Mi-a dat frate-miu doua invitatii la "Sex and The City 2". 
- Soro, e ora 4 si sunt cu Rux si cu Max...mergem in Herastrau. Cum dracu crezi ca pot fi gata in 4 ore si cu plimbare si cu depus Ruxandra nevatamata in fata blocului si cu intors fresh like a Floare de Colt in fata la Cinema Pro?
Cand ai o problema, apeleaza la Jo! Cu incredere. FARA DUBII, frate! Ea iti va scoate solutia de rezerva din pamant din iarba verde. There's nothing she won't think about :))
- Pai nu va mai duceti in Herastrau! Gaseste si tu un parc mai aproape. Hai. please, ca nu am chef sa merg singura in toata protipendada din trustul Pro.
- Ok...Hai ca nu e o idee asa de rea. Ne vedem in fata la Cinema Pro, in jur de 8.
- Vezi sa vii imbracata elegant!
Daca detest ceva pe lumea asta este sa fiu introdusa in sabloane. Deja ma gandeam cu lehamite la ce tinuta va trebui sa imi aleg din sifonier. Pe caldura aia, as fi preferat un costum de baie in locul unei rochii office-like si niste balerini in locul pantofilor cu toc inalt. But meh...in fond viata consta in schimb de imagini. Ce propagi e definitoriu pentru cum vei fi abordat.
Revin. Am decis sa mergem intr-un tarc special destinat cateilor. Un tarc aflat in zona bulevardului C-tin Brancoveanu, din cartierul Berceni. Stiam ca totul e amenajat frumos, ca e verdeata in jur si destul de curat. Urasc mizeria cu toata fiinta mea!
Ajungem, intram, ne asezam pe o banca. Dau drumul cainelui din lesa, ii arunc mingea si da-i sporovaiala. Ma streseaza maxim sa fiu presata de timp. As vrea ca macar o data in viata mea sa nu imi pese de aspectul asta, dar nu reusesc. Cand stiu ca trebuie sa ajung undeva la o anumita ora, ma comport ca un terorist ce are misiunea de a plasa si activa o bomba in sediul unei cladiri.  TREBUIE sa ies inainte de ora la care explodeaza :)) Si cum graba imi genereaza o stare de m-as bate si cu Zmeul Zmeilor, fereasca Dumnezeu sa mai prind si trafic d-ala bara-la-bara, ca ajung in boiling point.
Asadar, povestim, radeam, ne sfatuim, ne plangem...curatenie generala in suflet! Dar dialogul ne e intrerupt de o doamna (sau asa am crezut) ce tinea de mana un baietel de vreo 7 ani sau ceva de genu... Statea la poarta tarcului cu pustiul de mana si se uita in directia noastra. Merg sa vad despre ce e vorba:
- Cainele musca?
- Doar la comanda. (Si in gandul meu: de dialog ai auzit? Sau asa il pedepsesti tu pe asta mic cand ia cate o nota proasta la scoala?) De ce?
- Pai vrem si noi sa intram.
- Puteti intra, doar sa nu il mangaiati. Nu accepta asta din partea strainilor, altfel e ok. Dresat...alea-alea...
- A, pai nu, ca nu pentru asta vrem sa intram aici. Are asta micu' o nevoie si na...nu puteam sa il duc in parc unde se joaca copiii si am zis sa venim aici la caini.
Ma uit siderata in jur si ii zic cucoanei:
- Dar de ce nu il duceti in toaleta de la benzinarie, ca e peste drum? Sau acolo (si arat spre un gard viu, crezand ca pustiul face pipi si nu mai poate sa se abtina pana acasa)...
- A, nu..lasati, ca acolo e in alee, mai trece lumea.
Unica diferenta dintre aici si acolo era ca AICI nu exista nici un tufis...nici un copac, doar un gard din sarma ce imprejmuieste tarcul. Whatever, imi zic, n-are sens sa intru in polemici cu femeia.
In 10 secunde pustiul era la cucul gol, stand pe vine, si urmand cu sarg indemnul ma-sii: SCREME-TE!
Am crezut ca nimic nu ma mai poate soca. Am vazut atatea chestii in astia 33 de ani de viata, incat am zis ca le-am vazut pe toate. Dar Romania e tara surprizelor pe banda rulanta.
Lasand la o parte socul meu si al Ruxandrei, am realizat in momentele alea ca Max, dobermannul meu, e de 1.700.000.000.000 de ori mai educat decat plodul aleia. Desi pe Max nu l-a invatat nimeni unde ar trebui sa se cace, el se ascunde cat mai bine atunci cand face asta. Ori in spatele vreunui pom, ori ascuns dupa vreun tufis, de parca s-ar teme sa nu rada cineva de el :))
La 2 metri de banca noastra, desi tarcul e destul de incapator, progenitura aleia se caca!!! Iar cainele meu il privea inclinand din cap asa cum face cand aude cate un sunet ciudat. CAINELE! Ce sa mai spun despre noi. Max stie ca oriunde am merge, daca el isi face nevoile, eu voi strange intr-o punguta speciala totul si voi arunca in recipientele acelea ecologice. Copilul aleia nu se sinchisea. Ma-sa nici atat! El voia doar sa se cace, ce kkt! La 2 metri de niste tinere care isi savureaza cafeaua pe o banca, la aer!  Ma-sa voia doar sa termine si sa plece unde dracu or fi avut de mers. Ne-am ridicat scarbite de pe banca si am parasit tarcul. Presupun ca analogia idioatei a fost ceva in genul "daca astea accepta sa se cace cainele langa ele, sigur imi accepta si copilul". Dar FOR FUCK SAKE, putini sunt cainii care merg la toaleta. Accept ceea ce nu pot schimba. Nu accept insa lipsa de educatie. NESIMTIREA! Sa ma bata mama, daca nesimtirea ar fi proba la olimpice, ar lua romanii toate medaliile!
Puke!