Blog cu copy paste

Traiasca ala care a inventat functia copy/paste ca nu stiu ce se faceau fara el cei care in goana dupa medalii, fura gandurile si ideile altora si fara nici o urma de bun simt, isi pun semnatura pe ele. E de o mie de ori mai simplu si mai comod sa furi/copiezi decat sa isi storci creierii si sa scoti din tine 3 paragrafe trecute prin filtrul propriei tale gandiri.
Ce ma determina sa scriu asta? O cunostiinta care a sarit in sus de era cat pe ce sa patrunda prin tavan cand, citind una dintre postarile de pe blogul sau, i-am atras subtil atentia ca a uitat sa precizeze cine este autorul. Postarea fusese copiata cuvant cu cuvant de pe alt blog pe care intamplator il citesc, iar domnul in cauza se bucura de laudele cititorilor. Nice! Asta imi aduce aminte de niste versuri dintr-o piesa a lui Spike, "ma impac repede cu gandu, ca iau pastile, cand vad la altii cd-uri pirat cu munca mea pe 2 ani de zile...poate ca tu nu stii ce inseamna sau nu-ti pasa,e ca si cum m-as fute in supa ta cand te-ai asezat la masa". Nu ma intreb ce ar simti un om de genul asta daca altcineva si-ar insusi munca lui, pentru ca odata ce ti se pare normal sa te bati cu pumnii in piept pentru ceva ce nu ai realizat tu, nu cred ca e cazul sa discutam despre probleme de moralitate. Sunt gone baby gone...

Sindromul Stockholm

Discutam in seara asta cu Jo pe mess. Tocmai radeam amandoua cu pofta maxima la un post din blogul lui Alex, un amic comun care a descoperit ceva mai tarziu decat noi (deh, e si tanar tipu') ca facerea de bine e futere de mama, cu perversiuni si accente sado-maso. Eu, spre exaltarea-mi netarmurita, am invatat inca de la o varsta frageda precum pruncii din extensiile blond-platinate ale pitzipoancelor de Dorobanti, ca daca imi doresc un pet si anume...CAPRA...ei bine, chiar mama mea se poate transforma intr-una daca dau maini de ajutor doar de dragul facerii de bine. Asadar m-am lasat de sportul asta si am devenit a fucking biatch!
Daca veti citi blogul lui Alex, veti vedea ca e presarat cu tot soiul de expresii licentioase spre multumirea mea, a suferindei de sindromul Tourette. Si ca tot veni vorba de sindromuri, Jo sare in alta sfera si ma intreaba:
Tu ai auzit de sindromul Stockholm?
Well, fireste ca nu si surpriza...nici macar n-am ajuns vreodata prin coltul ala al lumii. Curioasa din fire, o intreb care-s simptomele ca poate sufar si de asta si nu-mi dau seama.
N-ai cum sa suferi de sindromul Stockholm, imi zice ea, pentru ca tu n-ai fost rapita niciodata, cu atat mai putin ostatica.
Phew, deci bine ca am o boala in minus! Pe scurt, sindromul Sotckolm e un termen folosit pentru a descrie un fenomen psihologic paradoxal  în care ostaticii exprima adulare şi au sentimente pozitive faţă de răpitorii lor, care apar iraţional, în funcţie de pericolul sau riscul îndurate de victime, în esenţă,confundand o lipsă de abuz din partea răpitorilor cu un act de bunătate. 
Evident ca ne punem intrebarea: asa...si de ce Stockholm si nu Rapirea din Serai?
Bicooooooz, cica ar fi de referinta un caz petrecut in Stockholm, cand angajatii unei banci suedeze ce fusesera luati ostatici de catre o banda de jefuitori, odata chemati la audieri au refuzat sa ofere informatii care sa duca la prinderea acestora. 
Foarte tare, frate! Iti dai seama cat de masochist tre sa fii ca sa te apuce un amor nebun fata de un jegos care te rapeste si iti pune si pistolul la tampla? Sau cat de nimfomana tre sa fii daca te mai si fute dupa ce te-a rapit? Good job, Gepeto!
Si uite cum de la o banala discutie despre sindromuri mi-a venit asa o idee...registered trademark GEN. De ce, bah, sa fie doar suiedejii smecheri? Ce plm? Noi sa n-avem sindrom? Pai nu-s romanii recunoscuti in lume pentru lacomia cu care fac muie conducatorilor acestei tari? Nu suntem noi aia care dupa ce stau capra cateva decenii si sunt sodomizati pana li se transforma curu-n Groapa Marianelor, ne intoarcem cu lacrimi in ochi la atacator si ii facem si o muie...asa... cado? Ia sa ne remarcam si noi prin ceva, one last time: sindromul Romania!
Poate cu ocazia asta putem sa solicitam si pensionarea pe caz de boala!

La masa de Poker: Tipologia jucatorului

M-am tot gandit in ultimele zile cum as putea sa scriu un articol in care sa descriu jucatorii de poker, impartiti pe tipuri, asa incat fiecare dintre voi sa se poata amuza citindu-l si - de ce nu ?- sa se si autoevalueze in vederea efectuarii anumitor schimbari :)

Cocalarul:
Da. Este animalul ala pe care il veti intalni in toate mediile sociale, hence si la masa de poker. E ala cu ceafa pe 3 randuri, si cu freza pe o parte imitand stilul grobian al manelistului cu nume de mezel. E jegosul care pute de-ti ia nasu', isi suge maselele  si iti povesteste cum a jucat el cash la casino Concorde in Viena si a reusit sa castige 3 poturi imense cu conectori neasortati,spargand pe rand asi, dame si popi. In timp ce iti povesteste rade ca prostu' si se asigura ca ceea ce spune el se aude in toata incaperea.
Game related: e un bou si jumatate.
Winrate: n-are.


Muistul:
E javra aia care rade cu toata lumea si joaca rolul tipului super sociabil, in timp ce se frichineste pe scaun incercand din rasputeri sa iti vada macar o carte din alea doua pe care le filezi preflop. Spune bancuri bashite la care rade singur pentru ca, ei bine, sunt nereusite, ca daca erau reusite facea stand-up nu juca poker. E ala care iti da cold call la 4bet cu 45 si iti rade in fata cand faci stacking off cu top pair top kicker pe K45, adaugand sa il auda toata lumea: sorry, man! Ala care face crize atunci cand pierde un pot si te injura de morti, familie si rude de gradul 3, pe motiv ca ai un bulan fantastic.
Game related: e un loser cretin cu impresii de poker pro, maestru al limpului din UTG.
Winrate: 15$ la un freeroll de 4000 de oameni.


Figuranta:
E imbecila aia ferm convinsa ca simpla ei prezenta la masa de poker l-ar intimida si pe Galfond, pentru ca - nu-i asa? - ea e super skillata, cand in realitate nu e decat o zdreanta penala introdusa la masa de poker de primul ei peste. Se plange non stop ba ca e prea mult fum de tigara in incapere, ba ca nu are destul timp sa se gandeasca daca e ok sa dea call la c/r cu gutshot.
Game related: e sefa departamentului de promovare a donk shoveului overpot cu aer.
Winrate: doar ce mai ciupeste de la sponsor, ca dinpoker nu a facut vreodata 1 cent.

Demoralizatul:
E tipul ala tacut si slabanog care pe unde te prinde iti povesteste ce down swing ingrozitor are el de 6 luni si cum a pierdut alataieri de 4 ori cu set in runner runner flush sau chinta. Cu toate astea ai sa-l vezi tragand de ultimele 5 blinduri la un turneu unde mai e mult pana se intra in bani sau foldand valeti la 3bet pemotiv ca in ultimele 5000 de maini a pierdut mereu cu ei. Ultima partenera l-aparasit pe motiv ca de Valentine's Day i-a cumparat un set de chipsuri.
Game related: e weak tight insurat cu pokerul
Winrate: slightly break even

Infumuratul:
E tipul ala care gandeste binisor jocul, dar care nu poate fi o prezenta placuta la masa de poker pentru ca e super arogant. Din punct de vedere medical, are o problema grava intrucat detine o multitudine de coaie, de regula mari si grele pe care la prima divergenta de opinii ti le va pune direct pe fata.Iar divergentele cu el apar indiferent cat de amabil esti tu de la mama natura, fiindca domnul e ferm convins ca intreaga omenire ii datoreaza osanale pentru simplul fapt ca s-a nascut.
Game related: e bunicel, dar nu cine stie ce. Cand se dubleaza fie pleaca acasa, fie devine mega aggro over repping pana se duce-n cap.
Winrate: plus cateva mii dintr-un tun la nush ce garantat pe FullTilt Poker si ceva maruntis pe la cash 6 max.

The Pro:
Ihi. Traieste pe planeta noastra. E alive and kicking! Profesionistul e tipul ala extrem de bun, care stie exact cand sa-si puna banii si cand sa foldeze si are niste readuri pe adversari de l-ar invidia si mama Omida. Are un aer sarmant, chiar daca nu e the handsome one, singura chestie e ca orice l-ai intreba, n-are timp sa iti raspunda pentru ca fie e super concentrat la joc, fie discuta vreo mana la telefon cu colegul de apartament, poker pro si ala. Asa ca nu-ti ramane decat sa deduci singur de ce  face anumite moveuri in anumite spoturi. Daca te prinzi bine, daca nu te curata el si in felul asta inveti din experienta.
Game related: e supe relaxat.Dupa ce ai urcat de la 25 la 5000 NL in nici 2 ani, si tu ai fi :)
Winrate: on fire!

Maniaco-depresivul:
Daca dintr-un colt al incaperii se aud non stop remarci de genul "ireal! ireal, frate!" sau "cum pula mea, ma,de cate ori am eu asi, mi-o iau la muie?" sa stii ca acolo e el. In carne si oase. Maniaco-depresivul e metis de demoralizat cu muist. Desi nu lipseste de la nici un turneu, se plange non stop ca ghinionul lui nu l-au avut nici aia de pe Titanic. Degeaba ii spui ca variind bet sizingul nu face altceva decat sa dea telluri despre mana lui, el o tine una si buna: "ce vrei ma sa dau raise 3 blinduri cu asi ca sa ma plateasca toata masa?" Pai nu asta vrei, mai idiotule? Deci, nu! 10x si shove pe orice flop, ca doar valoarea mainii nu e variabila, iar asii ie natz,nene. E the usual bubble boy si cel care intotdeauna lasa ceva dealerilor: de regula o flegma sau o injuratura pe motiv ca l-au curatat.
Game related: joaca de 5 ani si e dator vandut la toate cunostiintele.
Winrate: minus. Mult minus!

Si ca sa vedeti cum arata un pro, priviti fotografia de mai sus. Ca sa stiti ca nu spun basme :)

Ce inseamna frumusetea

Sper ca intr-o buna zi sa vina pe lume barbatul care intelege ca frumusetea unei femei nu este o constanta, ca la matematica, ci acel ceva intrinsec care iese la iveala cand ea..femeia este iubita de catre el. Fireste ca nu depindem de barbati la acest capitol, in consecinta nu de ei avem nevoie ca sa fim frumoase, dar cu siguranta atunci cand pasim intr-o relatie avem nevoie constanta de acea picatura de pasiune care ne face sa ramanem la fel de frumoase ca in prima zi cand ei s-au indragostit de noi.

Am multi amici barbati si ori de cate ori s-a atins subiectul acesta, am incercat sa le explic ca femeia este precum o floare care are nevoie de apa pentru a se mentine proaspata...si ca ei pot fi gradinarii...atunci cand vor, fireste. Doar ca sunt mai putini cei care vor si cu mult, mult mai multi cei care schimba floarea din vaza mai des decat lenjeria intima.
Am fost cu cateva luni in urma la lansarea unui local de fitze din Bucuresti, unde am avut deosebita placere de a cunoaste proprietara acelui local. O femeie in floarea varstei, pe cat de fina, pe atat de terna. Daca ai fi stat sa o judeci strict dupa forme, ai fi zis ca e o zeita, dar eu am simtit ca ii lipseste ceva. Intrand in detalii ulterior, am aflat cat de nefericita era. Mult mai nefericita decat lasa sa se vada. Captiva intr-o relatie cu un barbat urat si meschin care parca o uratise si pe ea. Rautatea, dragii mei este o boala contagioasa. Cand traiesti zi de zi alaturi de un om rau, fie devii la fel ca el, fie te afunzi in propria-ti nefericire pana cand chipul iti devine straveziu, iar sclipirea din ochi iti dispare pentru totdeauna.
Ma gandeam in timp ce vorbeam cu ea ca desi a daruit-o Dumnezeu cu un trup aproape perfect, cu buze carnoase si cu doi ochi de vis, exact picatura aceea de sclipire magica a uitat sa i-o dea, iar ea saracuta nici nu mai indraznea sa spere ca va fi intr-o zi iubita.
E atat de ciudat modul in care viata ne face sa urcam pe treptele cunoasterii! Intrebati o fatuca de 20 ani cum arata o zi perfecta pentru ea. Rapunsul clasic suna ceva de genul: sa ma trezesc si sa mi se aduca micul dejun la pat...un fresh de portocale, bruschete cu somon fumee, si un baton de ciocolata.Apoi sa imi fac un dus si sa beneficiez de un masaj cu uleiuri aromate; dupa care sa merg cu prietenele la shopping, iar seara sa mergem in Clubul X si sa ne distram.
Au trecut doar 14 ani de cand aveam varsta fetei despre care vorbeam, si poate ca am inceput sa imbatranesc (sper eu in sensul bun al cuvantului, sensul ala in care batranete=intelepciune), dar pentru mine o zi perfecta inseamna o zi in care dimineata, atunci cand ma trezesc, el ma priveste in ochi si imi spune zambind "cat de frumoasa esti, iubita mea!", iar seara, dupa toate activitatile de peste zi, ma ia in brate si imi aseaza  capul pe pieptul lui, ca sa pot adormi ascultand bataile ritmate ale inimii lui.

Adopt, DON'T BUY!!! A PeTA campaign.

Ori de cate ori cineva cumpara un animal de companie de la un pet shop sau un vanzator particular, altui animal din adaposturi, care asteapta cu disperare sa fie adoptat  ii piere automat sansa de a-si gasi o casa si stapani.
In fiecare an peste 7 milioane de caini si pisici intra in adaposturile pentru animale abandonate, si asta doar in Statele Unite ale Americii. Imaginati-va cate altele vor avea aceeasi soarta in alte colturi ale lumii. Peste jumatate din aceste animale sfarsesc eutanasiate, din lipsa de spatiu si resurse. Este responsabilitatea noastra sa luam cate un astfel de animalut necajit sub aripa noastra protectoare, sa ii oferim un camin, hrana si mangaiere.
Animalele vandute in pet shopuri provin de la inmultitori, din canise fantoma, unde se nasc in conditii inimaginabile si stau inghesuiti in custi, in propriile fecale, asteptand nevaccinati sau deparazitati, drumul catre noii stapani.
Max este cel mai bun prieten al meu. L-am adoptat chiar in ziua de Craciun a anului 2009, dupa ce fusese aruncat bolnav in strada. Nu este greu sa faci un asemenea gest si iti garantez ca iti va fi recompensat inmiit. Asadar daca va doriti un animal de companie, va rog adoptati, NU CUMPARATI !
Poate videoclipul acesta va va convinge:

ONE Love!

El a intrat in viata mea brusc. Fara sa bata la usa. Cu un apel telefonic la o ora inoportuna. M-a anuntat ca vine, mentionand ca e doar  in trecere. Aveam sufletul sfasiat. Era ziua mea de nastere si nu primisem niciun cadou. Nu-mi mai doream nimic. Nu puteam primi ceea ce imi doream. In inima mea era doliu si ma ustura ori de cate ori lacrimile sarate aterizau pe rana aceea dureroasa. Dar cui ii pasa? Sa ii fi pasat lui? Eram circumspecta. Nu mai voiam sa iubesc. Nu mai voiam sa ma atasez de nimeni si de nimic.

A venit si momentul in care mi-a trecut pragul. A intrat sfios, dupa ce de-a lungul celor 9 etaje urcate cu liftul m-a privit curios de parca eram vreo infractoare. Adulmecand mireasma de mar si scortisoara din mica garsoniera in care locuiam, s-a apropiat de mine si si-a lipit nasul de obrazu lmeu. In ochii lui plini de lacrimi se citea atata durere...atata nevoie de afectiune...si totusi un gol imens. L-am sarutat privindu-l cu un soi de mila amestecata cu intelegere pentru durerea prin care trecea. Aflasem ce a patit.Aflasem ca tocmai in ziua de Craciun, el fusese scos in strada cu singura averea sa...o patura rosie. Era un fel de Fetita cu Chibrituri, doar ca el nici chibrituri sa se incalzeasca nu avea. Nu mai mancase de multa vreme si asta se putea observa usor daca ii priveai abdomenul acum lipit de sira spinarii.

A dat usor tarcoale patului de parca ar fi vrut sa imi sugereze ca acolo ar vrea sa stea...eventual alaturi de mine. Mi-a vazut ursuletul de plus care se odihnea linistit pe o perna si si-a spus ca daca totii lipseste nasul, e mai mult decat normal sa ramana si fara ochi, asa ca s-a apucat de treaba.

 N-am indraznit sa il deranjez. L-am lasat sa se razbune pe jucaria de plus asteptand sa se linisteasca ca sa putem comunica.

Dar stai...Eu nu stiam nici cum il chema...Il adusese prietena mea cu masina, dar uitase sa faca introducerile. Cum sa incep? Si de unde?

Nu stiu cand au trecut primele 72 de ore de cand intrase in micul meu adapost, ceea ce stiu insa sigur este ca in momentul in care Doina mi-a spus ca EL trebuie sa plece DEFINITIV in alta casa...acasa la el... ca va sta cu  ALTCINEVA...am simtit ca intregul meu univers se va prabusi daca il las sa faca asta. Si atunci i-am spus ce numai rostisem de mult timp: TE IUBESC! Nu vreau sa pleci! Ramai te rog cu mine.

A trecut de atunci 1 an si ma simt ca si cum ar fi trecut peste noi doi un secol. Am senzatia ca m-am nascut odata cu el si ca traiesc cu fiecare bataie a inimii lui. Imi place sa il privesc cand doarme si sa il sarut usor pe cap...sa il mangai. Iar fiecare gest de-al meu e recompensat inmiit chiar si de o singura privire din partea lui.

Stiu ca va pleca mai repede decat trebuie, mai repede decat ne dorim amandoi sa se intample. Stiu ca viata lui e mult mai scurta decat ar trebui sa fie, dar ne-am promis ca oricare dintre noi va pleca primul va asterne petale de trandafiri pe scara ce urca in Rai si il va astepta cantand pe celalalt. Pentru ca iubirea noastra va dura dincolo de orice, dincolo de moarte, dincolo de TOT!

Te iubesc, Max!

PS: Aceasta poveste nu este, asa cum v-ati astepta, dedicata unui barbat. Ea reda pe scurt dragostea ce o port unicului  caine caruia ii voi ridica statuie, in inima mea si nu numai...

Minte-ma frumos!

99% dintre barbati sunt frati. Da, daaa , sunt adusi pe lume de aceeasi mama. Sau,cel putin, la concluzia asta ajungi cand vezi cata lipsa de imaginatie au atunci cand trebuie sa minta. Ma rog...trebuie e un fel de a spune. Cred ei ca trebuie. Din miile de exemple, o sa aleg unul clasic de minciuna ordinara.
Goal: vrea sa te futa.
Scenario: m-a inselat prietena/nevasta. Am iertat-o pentru ca s-a rugat de mine/a vrut sa se sinucida/ am fost fortat de imprejurari. De atunci ceva s-a rupt in mine.
Aici intervii tu cu intrebarea cat se poate de logica: de ce mai esti cu ea?
Rapunsul (INTOTDEAUNA acelasi): pentru ca am zis ca oricine merita inca o sansa...in plus, nu am gasit femeia care sa imi dea motivatia de a ma desparti de nevasta-mea/prietena mea.
Ce reactie targeteaza distinsul domn? Pai nu e clar? E un fel subtil de a-ti spune: sunt deschis la incercari si sugestii...poate chiar tu esti cea care ma poate face fericit. Si tu, daca mai crezi in spiridusi/ mos Craciun/ Fat Misto, cazi in plasa ca proasta si zici "saracu', ma, ce baiat cu suflet mare! L-a inselat zdreanta aia si el ca un martir inca e cu ea. Hai sa fiu eu mama ranitilor si sa ii vindec sufletul sangerand."
Sa n-ai nici un dubiu! Esti o proasta cu P MARE. Proasta gen! Ah, stai ca tre sa fiu un pic mai explicita. Esti una dintre proastele care au pus botul la vraja marii in 7 acte. Pentru ca in realitate, domnul nu e la prima abatere. Iar tu nu esti ultima fraiera din viata lui decat daca printr-un miracol il loveste vreun tir cand traverseaza DN-ul ca s-ajunga in parcarea de la Petrom, unde si-a lasat masina cat timp a fost la motel cu ospatarita aia cu curu' bombat ;)
Poate te-ntrebi de ce iti spune o astfel de minciuna in  loc sa te minta ca e singur. Pentru ca asta il tine departe de telefoanele tale la ore inoportune. Din punct de vedere psihologic, apeleaza inconstient la felul in care mama natura a dotat femeia pe linie afectiva. Noi suntem pregatite pentru rolul de mame, de aceea percepem lumea prin alt soi de lentile, ne afecteaza lucruri si gesturi care pentru ei trec neobservate, suntem mult mai usor impresionabile, etc. Si atunci, stimatul domn se bazeaza pe toate aceste instincte si ca un...ei bine,porc, joaca rolul de victima si culmea...mama ranitilor e mereu in post!
Data viitoare cand mai sunteti puse in situatia de a asculta astfel de basme populare, va rog aveti respect pentru  femeia din voi, si taiati-o scurt: "pisi, daca vrei sa ne futem, poti sa spui direct. Nu-mi place matematica, deci nici demonstratiile la tabla."