Posted 02-02-2009 at 01:20 PM
In ultima perioada, am inceput sa cred cu din ce in ce mai multa tarie ca misoginismul provine de cele mai multe ori fie din impotenta, fie din lipsa increderii in sine mascata sub aura falsa a unui barbat puternic. Consider ca un barbat cu adevarat puternic, in primul rand din respect pentru sine, nu ar fi in stare niciodata sa puna o femeie intr-o lumina proasta, constient fiind si de faptul ca femeia este sexul slab...delicat, prin definitie. Ce sens are sa sari la gatul unui copil de 4 ani, cand tu stii ca puterea ta o depaseste pe a acestuia ?
Tot mai des ma lovesc de "barbati" care prolifereaza misoginismul si-si rad in barba convinsi ca replicile lor merg direct la sufletul femeii ce reprezinta tinta atacurilor lor. In realitate, cel putin in ceea ce ma priveste, o astfel de atitudine mi se pare nu numai hilara, dar si demna de o mila sincera fata de incapacitatea prestatorului.
Ieri am jucat timp de 6 ore turneul live 100.000 GTD de la Poker Club si pentru o clipa am avut impresia ca ma aflu la un meeting al impotentilor. Fireste ca nu toti participantii la joc m-au intampinat cu remarci neplacute, insa cativa dintre ei pareau a fi venit pe lume din vreo cavitate secreta ascunsa in organismul unui hermafrodit care n-a vazut femei in viata lui. Cu unul dintre acesti purtatori ilegali de testicule, am avut neplacuta ocazie de a ma afla chiar la aceeasi masa. E nasol cand o situatie din asta te ia pe nepregatite, caci daca as fi stiut ca-l voi intalni, faceam tot posibilul sa achizitionez, macar asa...din putinul meu , un trofeu cu inscriptia "Celui mai prost baietel". Omul cred ca era mare fan Mattusow, caci odata asezat la masa si-a pus in functiune intreaga artilerie verbala, demna de top rusinica. Si ce tinta mai buna ar fi putut gasi daca nu o femeie ? Cum eram singura jucatoare din turneu, omul a inceput o vendeta personala cu mine, desi jur pe rosu ca era prima data cand il vedeam. Mai bine de doua ore m-a tinut in remarci gen "tu stii sa joci poker?", "n-am vazut femeie care sa faca bani din jocul asta", "hai sa vedem ce poti, desi e clar ca n-aveai ce sa cauti aici". Ma batea un gand sa ii dau replica celebra a lui Dragomir, desi putin adaptata in situatia de fata, dar intuitia mi-a soptit ca i-as fi dat satisfactie. Prin urmare, l-am lasat sa bata campii in speranta ca se plictiseste de vorbit aiurea. Am iesit din turneu inaintea lui, si culmea ironiei...banii mei au mers la el.
Ceea ce frustrant totusi e faptul ca lumea asta e o lume a barbatilor. Voi, dragii mei...sau hai sa zic, majoritatea barbatilor, caci mai exista si exceptii, traiesc cu convingerea ca femeile nu-s bune la mai nimic. Ma intreb totusi ce v-ati face fara noi ?
Mi-a venit in minte o poezie a lui Paunescu. Se pare ca face parte din multimea minuscula a barbatilor care inteleg importanta femeii pe lume si rolul acesteia
Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu