Secretul fericirii

Se spune ca in vremurile de demult, intr-un tinut indepartat traia un comerciant care avea un fiu. Cand acesta a ajuns la varsta majoratului, tatal sau l-a trimis in lume pentru a afla Secretul Fericirii de la cei mai intelepti oameni. Tanarul a strabatut desertul timp de 40 de zile pana ce a ajuns in fata unui castel de vis aflat in varful unui munte. Acolo traia inteleptul pe care tanarul il cautase.



Cu toate acestea, in loc sa dea peste un om inconjurat de o aura sfanta, tanarul intra intr-o incapere si vazu o sumedenie de oameni foarte ocupati cu diferite treburi; comercianti care intrau si ieseau, oameni care discutau in diferite colturi ale incaperii, o mica orchestra ce interpreta melodii placute auzului iar in mijlocul incaperii o masa pe care se aflau asezate cele mai delicioase preparate culinare din acea parte a lumii.

Inteleptul statea de vorba cu fiecare om pe rand, iar tanarul fu nevoit sa astepte doua ore pana cand veni si randul sau la audienta.

Cu rabdare si atentie, inteleptul asculta motivul pentru care tanarul venise la el si ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa ii explice care este Secretul Fericirii. Asadar ii sugera tanarului sa faca o plimbare prin palat si sa se intoarca peste doua ore.

"Totusi, as vrea sa iti cer o favoare", spuse inteleptul intinzandu-i tanarului o lingurita in care se aflau doua picaturi de ulei.

"Cat timp te plimbi prin palat, te rog sa porti aceasta lingurita cu tine si sa ai grija ca uleiul sa ramana in ea!"

Tanarul porni in plimbare, urcand si coborand scarile castelului, cu ochii permanent asupra linguritei cu ulei. La sfarsitul celor doua ore, el se intoarse in fata inteleptului.

"Deci", intreba inteleptul, "ai vazut carpetele persane pe care le am in sala de mese? Ai observat frumusetile din gradina palatului? Maestrul Gradinarilor a avut nevoie de 10 ani ca sa o amenajeze. Ai vazut pergamentele acelea minunate din biblioteca mea?"

Vadit jenat, tanarul recunoscu ca nu observase nimic si marturisi ca singura sa grija fusese aceea de a nu varsa uleiul din lingurita.

"Atunci du-te inapoi si priveste minunile din palatul meu", ii spuse inteleptul. "Nu poti avea incredere intr-un om daca nu ii vizitezi casa!"

De data aceasta, mult mai usurat, tanarul lua lingurita cu cele doua picaturi de ulei si porni din nou in plimbare prin palat, privind mut de uimire la toate operele de arta expuse pe peretii si tavanul acestuia. Vazu gradinile, muntii ce inconjurau palatul, multitudinea de flori frumos colorate si arhitectura minunata a constructiilor ce straluceau sub razele soarelui.

Intorcandu-se dinaintea inteleptului, el povesti in detaliu tot ce vazuse.

"Dar cele doua picaturi de ulei pe care ti le-am incredintat unde sunt?" intreba inteleptul.

Privind lingurita, tanarul realiza ca ii cursese tot uleiul din ea.

"Ei bine, asta e SINGURUL sfat pe care ti-l dau" ii spuse inteleptul:

"SECRETUL FERICIRII CONSTA IN A TE BUCURA PRIVIND TOATE MINUNILE CE TE INCOJOARA IN LUMEA ASTA SI A NU UITA DE CELE DOUA PICATURI DE ULEI DIN LINGURITA"